Cu „binoclul” inimii văd acea Lumină nemărginită, pe care nicio minte nu o poate cuprinde.Sfântul Stareț Galacția din Creta.

„Lumina feței Tale a strălucit peste noi, Doamne.” (Ps. 4:7)

„În lumina slavei feței Tale, Doamne, vom umbla în veci” (Ps. 88:16b-17a)

Cu „binoclul” inimii văd acea Lumină nemărginită, pe care nicio minte nu o poate cuprinde.

Sfântul Stareț Galacția din Creta

Cine simte puțin, puțin din Lumina lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, mai târziu iubește întreaga lume. El se roagă pentru întreaga lume. Vezi ce este Dumnezeu și ce ești tu. Plângi pentru păcatele tale după aceea. Eu nu știu nimic altceva. (p. 120)

Când plâng și gem pentru păcatele mele, inima mi se adâncește. Oftez din adâncul sufletului meu și sunt ușurat. Dorința aleargă, aleargă... și, într-un timp neașteptat, nu știu cum, cu „binoclul” inimii văd acea Lumină nemărginită, pe care nicio minte nu o poate cuprinde și nicio limbă nu o poate spune.

Nimeni nu poate descrie măreția cerului! Cerul ascunde multe mistere. Lumina este nemărginită, nu are început, mijloc și sfârșit. Este neformă, uniformă.

Este plină de informații. Multe lucruri inexplicabile sunt explicate în ea. Unele le poți spune, dar majoritatea nu le poți. Este Lumina Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh...

Duhul Sfânt nu se vede. Este Lumină! El a venit în lume și nu a plecat. Se mișcă cu un bubuit puternic, dar nimeni nu-l aude! Trece constant pe lângă toată lumea, dar își ascunde tabăra acolo unde există pocăință.

Lucrurile divine sunt parfumate. Ele aduc pace, liniște și paradis sufletului și control asupra necazurilor noastre. Văd în Lumină că Dumnezeu este totul și eu nu sunt nimic. (pp. 117-118)